Buha verzei

În România este întâlnită în toate zonele.

Adultul are anvergura aripilor de 40-45 mm lungime. Cele anterioare sunt de culoare brune-cenuşii, cu linii transversale mai închise la culoare şi pete reniforme albe. La extremitatea aripilor anterioare prezintă o linie transversala albă în forma literei dublu “W”. Aripile posterioare sunt cenuşii.

Larva este de culoare variabilă, de la brun-cenuşiu până la verde deschis, cu capul şi protoracele negru. Dorsal prezintă pe toată lungimea corpului o dungă mediană deschisă iar lateral două dungi oblice gălbui . Lungimea corpului 40 – 45 mm.

Dezvoltarea populației

În condiţiile ţării noastre are două generaţii pe an, şi iernează în stadiul de crisalidă în sol. Prima generaţie se dezvoltă pe parcursul lunilor mai-iulie.

Fluturii din generaţia de toamnă, apar până la sfârşitul lunii mai. În luna iulie, după câteva zile de la apariţie are loc împerecherea şi depunerea pontei, din care se dezvoltă prima generaţie. Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor.

În timpul zilei larvele stau pe faţa inferioară a frunzelor, iar noaptea se hrănesc scheletuind frunzele. În lunile iulie, după ultima năpârlire, larvele coboară în sol la 10-15 cm adâncime unde se transformă în pupe, în loji formate din particule de pământ.

Fluturii primei generaţii, apar spre sfârşitul lunii iulie.

Ouăle sunt depuse în grupe, pe faţa inferioară a frunzelor. Larvele, care se hrănesc intens până în luna septembrie, la completa dezvoltare coboară în sol la 8-15 cm adâncime unde îşi construiesc loji pupale în interiorul cărora se transformă în pupe, stadiul în care iernează.

Atac și simptome

Buha verzei este un dăunător polifag şi atacă varza, conopida, gulia şi alte crucifere cultivate şi spontane. La apariţie, omizile se localizează pe partea inferioară a frunzelor pe care le rod, la ultimele vârste ele rod orificii în frunze şi sapă galerii în căpăţânile de varză, ce atacate putrezesc datorită atacului larvelor şi a excrementelor ce favorizează dezvoltarea diferiţilor agenţi patogeni. Larvele primei generaţii atacă varza timpurie şi de vară, iar larvele generaţiei a doua, varza de toamnă, la care produce pagubele cele mai mari. Atacul are loc mai ales noaptea.

În combaterea acestui dăunător cele mai bune rezultate se obţin prin aplicarea tratamentelor chimice efectuate, pe cât posibil împotriva larvelor tinere, deoarece cele mai în vârstă sunt mai rezistente la insecticide.