Musca verzei

Musca verzei este răspândită în Romania în toate zonele unde se cultivă legume vărzoase.

Adultul are corpul de culoare cenuşie, 5-7 mm lungime. Este asemănătoare cu musca de casă, însă are corpul mai subţire şi aripile mai lăţite. Larva în ultimul stadiu este fusiformă şi de culoare albă-sidefie, de 7-8 mm lungime.

Dezvoltarea populației

În România prezintă 3 generaţii pe an, în zonele de câmpie iar în zonele de deal 2 generaţii. Iernează ca larvă matură în sol 5-10 cm adâncime.

Muştele din ultima generaţie apar în luna aprilie şi zboară până în luna mai timp de 15-20 zile. După 3-4 zile de la apariţie, are loc copulaţia şi depunerea pontei, câte 20-30 pe o plantă, izolat, sau în grupe de 2-3 în apropierea coletului plantelor, sau pe rădăcini. După 8-10 zile, apar larvele, care pătrund în rădăcini sau colet şi se hrănesc cu ţesuturile fragede, formând numeroase galerii longitudinale, in iunie, larvele se transformă în pupe, în galeriile din rădăcini sau tulpinile atacate, după 15-20 zile apar noii adulţii, larvele celei de-a treia generaţii pătrund în sol la  5-10 cm adâncime, şi rămân în acest stadiu pentru iernare.

Atac și simptome

Specie oligofagă, fiind considerată unul dintre dăunătorii importanţi ai cruciferelor cultivate, în special la varză şi conopidă. Larvele neonate pătrund în colet şi în rădăcini unde sapă galerii longitudinale, plantele atacate rămân pipernicite, iar cu timpul se usucă, de regulă, plantele atacate au frunzele de culoare verde-închisă şi culcate pe sol, smulgând o astfel de plantă din pământ, se observă pe rădăcinile ei numeroase galerii cu larve.

Pagubele cele mai mari se înregistrează la plantele tinere de curând transplantate din răsadniţă. Larvele transmit şi bacteria Bacillus carotovorus care produce putrezirea rădăcinilor.

Varza roşie este mai puţin atacată decât varza albă, datorită conţinutului de pigmenţi antocianici.

Combatere

Evoluţia dăunătorului este influenţată de activitatea speciilor de prădători, care distrug până la 90% din ouă.

Asigurarea unei densităţi optime a culturilor elimină atacul acestui dăunător, o densitate prea redusă favorizând dezvoltarea acestuia. Arătura adâncă de toamnă contribuie la reducerea rezervei biologice a dăunătorului prin distrugerea unui număr mare de larve hibernante.

Combaterea chimică recomandă aplicarea de tratamente chimice în vegetaţie utilizând produsele omologate.