In ţara noastră este întâlnită frecvent în Transilvania, Oltenia şi Banat.
Adultul are corpul de culoare cenuşie-gălbuie cu pete şi dungi caracteristice, de culoare închisă. Pronotul este galben prevăzut cu o linie mediană de culoare închisă. Aripile sunt membranoase, de culoare galbenă cafenie, cu nervura anală atingând marginile externe. Picioarele sunt negre şi cu numeroşi peri scurţi pe marginea interioară a tibiilor posterioare. Larva este de culoare albă, de 5-7 mm lungime.
Dezvoltarea populației
Dezvoltă 2-3 generaţii pe an, şi iernează în stadiul de pupă în sol la 20 cm. Adulţii apar în luna mai. Ouăle sunt depuse sub bulgării de pământ în grupe de 5-12, în apropierea plantelor de usturoi, ceapă şi praz.
După o perioadă de incubaţie de 3-8 zile, apar larvele care pătrund în bulbii de ceapă unde se hrănesc cu ţesuturile fragede, intr-un bulb se dezvoltă până la 5-8 larve, la completa dezvoltare, larvele părăsesc bulbii şi pătrund în sol, la 3-4 cm adâncime, transformându-se în pupe. Noii adulţii apar în prima jumătate a lunii iulie. Aceştia se hrănesc timp de 6-10 zile pe plante din flora spontană, după care migrează în culturile de ceapă şi usturoi unde are loc copulaţia şi depunerea pontei, după 3-5 zile apar larvele care pătrund în bulbii de ceapă unde se hrănesc timp de 15-25 zile, la completa dezvoltare larvele pătrund în sol unde se împupează la 2-4 cm adâncime, stadiu în care iernează.
Atac și simptome
Musca cepei reprezintă unul dintre cei mai importanţi dăunători ai culturilor de ceapă şi usturoi, adulţii nu sunt dăunători, aceştia hrănindu-se cu nectar, larvele sunt dăunătoare, pătrunzând în frunze şi bulbi, hrănindu-se cu ţesuturile atacate.
Bulbii atacaţi se infectează cu o serie de agenţi patogeni, care determină putrezirea lor. Plantele atacate prezintă frunzele veştejite, se îngălbenesc şi se usucă.
Pagubele cele mai mari sunt produse de larvele primei generaţii procentul de atac putându-se ridica până la 40-50%.
Combatere
Adunarea şi distrugerea prin ardere a resturilor vegetale reduc populaţia dăunătorului pentru noua cultură din primăvară, arătura adâncă de toamnă contribuie la reducerea rezervei de pupe din sol, lucrările de întreţinere a terenului efectuate la timp determină reducerea populaţiei dăunătorului, evitarea administrării de îngrăşăminte organice, care atrag muştele, insămânţarea sau plantarea timpurie a arpagicului, evitându-se astfel zborul masiv al primei generaţii a dăunătorului.
În prezent, deşi nu sunt avizate produse chimice pentru combaterea acestui dăunător, la atacuri puternice se recomandă aplicarea de tratamente chimice utilizând produse omologate pentru culturi de ceapa sau/si usturoi, pentru fiecare generaţie se aplică două tratamente foliare la zborul maxim al adulţilor.