Primele simptome devin vizibile în timpul înfrățitului. Acestea constau, la început, în apariția pe ambele fețe ale frunzelor a unor pete mici, galbene. După câteva zile, o pâslă pufoasă și albă poate fi văzută în dreptul acestor pete. Ciuperca devine pulverulentă când se formează conidiioforii cu conidiile. Ciuperca poate infecta toate părțile aeriene ale plantei, inclusiv spicul. Aceasta cauzează îngălbenirea și moartea timpurie a frunzelor. Mai târziu, spre sfârșitul perioadei de vegetație, ciuperca produce în pâsla miceliană cleistoteciile, asemănătoare unor puncte negre de mici dimensiuni. Acestea sunt frecvent întâlnite în infecțiile vechi în apropierea bazei tulpinii.
Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul miceliului de rezistență și al cleistoteciilor. Infecţiile primare, din primăvară, sunt produse de conidii şi ascospori. Conidiile ciupercii Blumeria graminis f. sp. hordei se pot menţine în viaţă un timp relativ scurt, timp în care asigură răspândirea bolii. Temperaturile pentru germinarea lor sunt: minima de 3°C; optimă între 14-17°C și maximă între 30-31°C și o umiditate cca. de 95%.
Pentru prevenirea și combaterea bolii se vor aplica aceleași metode ca și la grâu.