Adultul este un fluture mic, cu anvergura aripilor anterioare de 15-20 mm, iar lungimea corpului de 10 mm. Culoarea corpului şi a aripilor este cenuşie-brună. Aripile anterioare sunt prevăzute cu benzi transversale înguste, de culoare cenuşie-închis. În regiunea apicală a aripilor anterioare se găseşte o pată semilunară bronzată, cu luciu metalic, delimitată de un chenar roşietic şi străbătută de linii sinuoase aurii. În stare de repaus, aripile au forma unui acoperiş de casă. Larva este o omidă adevărată, care la completa dezvoltare are corpul de 15-20 mm lungime. Capul şi pronotul sunt de culoare brună iar restul corpului de culoare roz-deschis.
Prezintă două generaţii pe an şi iernează în stadiul de larvă ajunsă la completa dezvoltare, într-un cocon mătăsos, adăpostit sub scoarţa trunchiului şi în crăpăturile acestuia, în diferite locuri de păstrare a fructelor. În primăvară, prin luna mai, când se realizează pragul inferior de dezvoltare (t0 = 9°C), iar bobocii florali abia se colorează, larvele se transformă în pupe.
Zborul fluturilor se înregistrează când temperatura aerului depăşeşte 15°C şi apar eşalonat pe o perioadă de 35-80 zile. Copulaţia are loc în prima jumătate a lunii mai. Prima generaţie, de primăvară-vară, se dezvoltă din a doua jumătate a lunii mai, când femelele, provenite din larvele hibernante, încep depunerea ouălor. Ouăle sunt depuse izolat, pe frunze, fructe şi lăstari, când fructele au mărimea unei alune. O femelă depune 50-150 ouă, în medie câte 50-60 ouă. După câteva ore de la eclozare larvele pătrund în fructe, fie prin partea laterală, fie pe la peduncul sau zona caliciului.
La completa dezvoltare larvele părăsesc fructele, migrează pe tulpină şi sub ritidomul acesteia, în scorburi, la colet, sub resturi de vegetaţie sau sol, unde îşi formează fiecare câte un cocon din fire mătăsoase şi se transformă în pupe. Stadiul pupal durează 5-10 zile, după care zboară fluturii din prima generaţie.
Generaţia a doua, de toamnă, se dezvoltă începând din a doua jumătate a lunii iulie şi până în septembrie. Ouăle sunt depuse pe fructe, foarte rar pe frunze.
După eclozare larvele pătrund în fructe, hrănindu-se în acelaşi mod, ca şi cele din prima generaţie, după care se retrag în diapauza estivală, o parte sub scoarţa tulpinilor, iar o altă parte în magazii, duse odată cu fructele recoltate, îşi formează câte un cocon mătăsos şi rămân în diapauză.
Insecta preferă fructele de măr, dar infestează şi pe cele de păr, gutui şi nuc. Larvele rod galerii de nutriţie în pulpa fructelor, consumând seminţele şi trec dintr-un fruct în altul. Larvele din prima generaţie atacă fructele tinere, de mărimea unei nuci iar cele din generaţia a doua atacă fructele ajunse la coacere. Din galeriile roase se scurge un rumeguş format din excremente şi resturi de hrană, adesea aglomerate cu fire mătăsoase. Fructele atacate sunt depreciate calitativ, cad de timpuriu şi putrezesc datorită infecţiei cu ciuperci (Monilinia fructigena).