Păianjenul roșu al pomilor

În Romania a fost semnalat în  livezile de măr şi prun din zona stejarului şi fagului.

Femela are corpul oval, convex pe partea dorsală şi aproape plat pe partea ventrală, de 0,3-0,5 mm lungime colorat în roşu vişiniu. Masculul are corpul de formă ovoidă, cu partea posterioară puternic alungită, de 0,3-0,4 mm lungime, culoarea variază de la galben-portocaliu la galben verzui. Culoarea larvelor eclozate din ouăle hibernante este roşie-portocalie, iar la cele eclozate din ouăle de vară este variabilă, de la galben-portocaliu la roşu deschis.

Dezvoltarea populației

Daunatorul are 5-6 generaţii pe an şi iernează în stadiul de ou, depuse în special pe ramurile de 2-3 ani, pe partea inferioară a ramificaţiilor, trunchiul pomilor, în jurul mugurilor sau în crăpăturile scoarţei.

Momentul eclozării larvelor s-a înregistrat în prima decadă a lunii aprilie, momentul ce coincide cu fenofaza de buton verde la unele soiurile de prun Agen, De Bistriţa, Anna Späth sau cu buton alb la soiul Renclod Althan, precum şi cu perioada scuturării în masă a petalelor de la caişii din soiul Roşii timpurii şi cu înflorirea cireşelor timpurii de mai.

După eclozare, larvele infesteaza frunzele tinere din coroana pomilor, colonizând partea inferioară a frunzelor, mai întâi în jurul nervurii principale apoi pe toată suprafaţa. Depunerea ouălor de iarnă începe în a doua decadă a lunii iunie şi continuă până la căderea frunzelor, maximum înregistrându-se în cursul lunilor august-septembrie.

Atac și simptome

Semnalat ca dăunător la principalele specii pomicole: măr, păr, gutui, prun, cireş, piersic, migdal. Adulţii şi larvele produc daune frunzelor de la diferite specii lemnoase prin înţeparea şi absorbţia sucului celular din celulele parenchimatice, producând apariţia unor pete de decolorate, pe ambele feţe ale frunzelor dar mai evidente pe partea superioară, după care locurile înţepate capătă un colorit de la roşu la galben-cenuşiu, ca urmare a atacului frunzele se usucă şi cad, plantele nu mai fructifică normal şi dau recolte scăzute.

Combatere

Un rol însemnat în reducerea rezervei biologice de iarnă îl au tăierile de igenizare prin care se elimină şi se distrug şi ramurile care au ouă hibernante, dar cele mai importante măsuri de combatere sunt tratamentele chimice care se execută atât la pornirea în vegetaţie pentru distrugerea pontei de iarnă, cât şi în perioada de vegetaţie pentru combaterea tuturor stadiilor biologice, se recomandă executarea unui tratament la pornirea în vegetaţie în faza tehnologică “urechiuşă de şoarece”, iar prin acest tratament, nivelul populaţiei de acarieni se menţine sub pragul economic de dăunare – sub 3000 ouă hibernante/120 formaţii de rod sau 5 forme mobile/frunză, până în luna iunie-iulie, in perioada de vegetatie e necesar să se efectueze 1-2 tratamente fitosanitare cu acaricide complexe pentru combaterea stadiilor mobile şi a ouălor.